Omu' din popor

Ce uimitor e omu' din popor,
Îndoapă numai resturi și gunoaie,
E foarte dur , dar se îndoaie-
În fața oricărui negustor.

Cât de deștept e omu' din popor
Când se afirmă cu idei străine.
Căci cu-ale lui n-ar mai obține
Acel elogiu de-orator.

Și cât de mândru-i omu' din popor,
Atât de important mergând prin stradă,
În galoșeii roșii de paradă,
Un telefon în mână - ca decor.

Cât e omul nostru de ieftin și naiv
Aleargă după lanț și după cușcă
Vrei să-i defaci cureaua - mușcă
Neînsemnat și mic, dar agresiv.

Interesant mi-i să-i privesc cum mor,
Cum pas cu pas își leagă ultima cravată
De bună voie se aruncă : Gata !
Uimitor fusese omu' din popor.