Mediocritatea Deghizată În Dantelă Filosofică
O problemă nu atât de gravă și periculoasă pentru societate , dar manifestările căreia mă irită mult , este pseudo-intelectualitatea .
Fenomenul falsei intelectualități provine din adâncul psihicului omenesc.
Biologic, auto-atribuirea superficială a valorilor străine pentru determinarea rolului său în societate poate fi explicat pe baza unuia din tipurile de neuroni numiți : ” neuroni oglindă ” , responsabili de receptivitatea individului față de mediul înconjurător . Anume acești neuroni ne fac să ne încrețim când cineva s-a rănit sau s-a lovit . Dar ei mai sunt responsabili și de alte fenomene , precum simțul de turmă sau de fenomenul de compasiune pentru cineva. Dar aceștia nu receptează numai suferința ci și plăcerea . Astfel vizionând un film sau un serial , citind o carte în care ca de obicei eroii principali întruchipează desăvârșirea intelectuală sau chiar pe baza exemplelor vii , omul încearcă să se afle în pielea eroului , pentru a se autodetermina mai presus decât este cu adevărat . Astfel se naște o pseudo-personalitate , stângace în manifestul convingerilor , în stilul împrumutat și în comportament .
Psihanaliștii afirmă că pseudo-intelectualitatea își are originea în subconștient , fiind provocată de intențiile nereușite de automanifestare la nivelul așteptat . Aceeași problemă , individul renunță la o parte din sine pentru a deveni altcineva , altcineva aparent mai bun . Însă acest fapt doar limitează progresul adevăratului eu punându-i bariere potențialului , îndreptând inutil energia în alte direcții.
De ce mă irită ?
Pentru că aceștia pătrund în orice sistem , iar din cauza impertinenței lor abundente mascată sub încăpățânare motivată , influențează cursul edificării culturii . Opiniile și pozițiile acestora nu sunt adevărate , prin urmare nu sunt îndeajuns de bine gândite sau cel puțin nu sunt îndeajuns de înțelese pentru a fi expuse .
Pseudo-intelectualii trăiesc într-o empatie veșnică , căutând mereu momente să joace puțin teatru ieftin pentru a încerca încă o dată să demonstreze nivelul său , fapt ce le dă o superficialitate și o aroganță deosebită. Ei nu știu a trăi viața din propriul corp , ei doresc să fie genii , atribuindu-și carteristici oridnare unei genialități precum: nebunia, obsesia de ceva, lipsa echilibrului psihic, modestie falsă și altele. Ei citesc multe cărți crezând că anume cititul îi va face mai deștepți , își formează grupuri în care să se afle superiori , drept știutorii adevărului , a chintesenței povestind istorioare pompoase de doi bani citite prin cărțulii la fel de ieftine , dar toate astea arată extrem de fals, extrem de superficial și inofensiv , o mediocritate deghizată în dantelă filosofică .
Dar totuși sunt tolerant , și sigur uneori și de la ei se mai aude o vorbă bună , originală , iar fără ei, nu ar fi atât de interesant , doar ce poate fi mai umitor și mai amuzant decât omul din popor .
http://tacereinversuri.blogspot.md/2015/03/omu-din-popor.html - Omu' din popor
Fenomenul falsei intelectualități provine din adâncul psihicului omenesc.
Biologic, auto-atribuirea superficială a valorilor străine pentru determinarea rolului său în societate poate fi explicat pe baza unuia din tipurile de neuroni numiți : ” neuroni oglindă ” , responsabili de receptivitatea individului față de mediul înconjurător . Anume acești neuroni ne fac să ne încrețim când cineva s-a rănit sau s-a lovit . Dar ei mai sunt responsabili și de alte fenomene , precum simțul de turmă sau de fenomenul de compasiune pentru cineva. Dar aceștia nu receptează numai suferința ci și plăcerea . Astfel vizionând un film sau un serial , citind o carte în care ca de obicei eroii principali întruchipează desăvârșirea intelectuală sau chiar pe baza exemplelor vii , omul încearcă să se afle în pielea eroului , pentru a se autodetermina mai presus decât este cu adevărat . Astfel se naște o pseudo-personalitate , stângace în manifestul convingerilor , în stilul împrumutat și în comportament .
Psihanaliștii afirmă că pseudo-intelectualitatea își are originea în subconștient , fiind provocată de intențiile nereușite de automanifestare la nivelul așteptat . Aceeași problemă , individul renunță la o parte din sine pentru a deveni altcineva , altcineva aparent mai bun . Însă acest fapt doar limitează progresul adevăratului eu punându-i bariere potențialului , îndreptând inutil energia în alte direcții.
De ce mă irită ?
Pentru că aceștia pătrund în orice sistem , iar din cauza impertinenței lor abundente mascată sub încăpățânare motivată , influențează cursul edificării culturii . Opiniile și pozițiile acestora nu sunt adevărate , prin urmare nu sunt îndeajuns de bine gândite sau cel puțin nu sunt îndeajuns de înțelese pentru a fi expuse .
Pseudo-intelectualii trăiesc într-o empatie veșnică , căutând mereu momente să joace puțin teatru ieftin pentru a încerca încă o dată să demonstreze nivelul său , fapt ce le dă o superficialitate și o aroganță deosebită. Ei nu știu a trăi viața din propriul corp , ei doresc să fie genii , atribuindu-și carteristici oridnare unei genialități precum: nebunia, obsesia de ceva, lipsa echilibrului psihic, modestie falsă și altele. Ei citesc multe cărți crezând că anume cititul îi va face mai deștepți , își formează grupuri în care să se afle superiori , drept știutorii adevărului , a chintesenței povestind istorioare pompoase de doi bani citite prin cărțulii la fel de ieftine , dar toate astea arată extrem de fals, extrem de superficial și inofensiv , o mediocritate deghizată în dantelă filosofică .
Dar totuși sunt tolerant , și sigur uneori și de la ei se mai aude o vorbă bună , originală , iar fără ei, nu ar fi atât de interesant , doar ce poate fi mai umitor și mai amuzant decât omul din popor .
http://tacereinversuri.blogspot.md/2015/03/omu-din-popor.html - Omu' din popor